Mycoplasma si Ureaplasma

Mycoplasmele constituie un grup particular de bacterii, din clasa Mollicutes (ce cuprinde bacterii foarte mici şi fără perete celular bacterian), încadrate în familia Mycoplasmataceae, familie care cuprinde 69 specii de Mycoplasma – cu două specii patogene: Mycoplasma pneumoniae şi Mycoplasma hominis şi 2 specii de Ureaplasma – cu o specie patogenă Ureaplasma urealyticum. Celelalte mycoplasme sunt saprofite, făcând parte din flora obisnuită a mucoaselor oro-faringiană, vaginală şi uretrală.


   Mycoplasmele sunt ubicuitare, izolate de la om, păsări, insecte, plante, sol, ape de canal, izvoare de apă termală etc. La om colonizează cel mai frecvent suprafeţele mucoaselor determinând tipic, boli cronice inflamatorii ale tractului respirator, urogenital. Deşi s-a crezut multă vreme că este rară sub vârsta de 5 ani, studii recente au semnalat faptul că incidenţa ar fi mai mare la copii de 3-4 ani. Perioada de incubare este lungă, de 1-3 săptămâni şi simptomele persistă săptămâni sau luni. Clinic cel mai frecvent se manifestă sub forma unei traheobronşite cu simptome de tract respirator superior: dureri faringiene, cefalee, frisoane, coriză şi stare de rău general.
Infecţia căilor respiratorii se poate asocia uneori cu o varietate de fenomene extrapulmonare: pneumonia

  - neurologice: meningoencefalită, meningită, encefalită, paralizia ascendentă, mielită transversă; recuperarea disfuncţiilor neurologice este lentă, unii pacienţi rămănând cu deficit neurologic permanent iar alteori complicaţiile neurologice sunt fatale
  - leziuni muco-cutanate: eritem maculo-nodular, exantem vezicular, stomatită ulcerativă,conjunctivită- cardiace: miocardită, pericardită, hemopericard, insuficienţă cardiacă congestivă
  - articulare: artrită
  - hematologice: anemie hemolitică, hemoglobinurie paroxistică la rece, fenomen Raynaud, coagulare intravasculară diseminată, trombocitopenie.

   La copii, infecţiile respiratorii se asociază frecvent cu manifestări digestive: greaţă, vărsături şi diaree.

   Produce peroxizi cu efect citolitic asupra celulei gazdă ce duce la oprirea mişcărilor cililor respiratori; mişcările cililor respiratori având rol important în drenarea secreţiilor respiratorii, inhibarea lor determină stagnarea secreţiilor şi favorizează apariţia infecţiei.

Neavând perete celular, bacteria are în organism un contact strâns cu celula gazdă, determinând organismul să secrete autoanticorpi, cu formarea de complexe imune ce ar putea fi râspunzatoare de manifestările extrapulmonare asociate infecţiei cu Mycoplasma pneumoniae (leziuni SNC, miocardite, artrite etc.); aceşti autoanticorpi pot aglutina eritrocitele umane la 4 grade C (aglutinine la rece), mecanism ce ar explica anemia asociată uneori cu această infecţie. Posedă proprietatea biochimică de a metaboliza glucoza.

 

 

Mycoplasma hominis

Mycoplasma hominis- are proprietatea biochimică de a metaboliza arginina, eliberând cantităţi mari de amoniac, care are potenţial citotoxic
- produce peroxizi care se crede că ar avea rol în injuria celulară.

 

 

 

 

 

 

                                                  

                                                                                                                                                   Ureaplasma urealyticum

Ureaplasma urealyticum    Ureaplasma urealyticum şi Mycoplasma hominis au fost izolate de la nivelul tractului genito-urinar al femeilor asimptomatice şi din urină, lichidul seminal şi uretra distală a bărbaţilor asimptomatici. Clasic Ureaplasma urealyticum determină uretrite şi mai rar prostatite la bărbaţi, litiază urinară la ambele sexe şi infecţii urinare la femei; în timp ce Mycoplasma hominis determină pielonefrite şi este considerat a fi implicat în etiologia bolii inflamatorii pelvine şi a sterilităţii feminine. Transmiterea se face de obicei pe cale sexuală.

   Însă ambele mycoplasme pot determina diverse infecţii atât în sfera genito-urinară cât şi extragenitale: cardiace, articulare, osoase, cerebrale etc. Infecţiile extragenitale apar de obicei la persoane cu deficite imune şi după manevre sau traumatisme în sfera genito-urinară.

   Atât Ureaplasma urealyticum cât şi Mycoplasma hominis, prezente în tractul genito-urinar al femeii gravide, se pot transmite la făt atât pe cale ascendentă cât şi pe cale transplacentară, determinând corioamniotită şi fiind implicate în etiologia avortului spontan, a naşterilor premature precum şi a unor infecţii neonatale mai ales la prematuri (septicemii, pneumonii, meningite, pericardite etc.). Nu se cunoaşte încă foarte bine rata de transmitere la făt şi nici dacă aceste bacterii pot determina singure avort spontan şi naştere prematură, deoarece de obicei au fost izolate împreună cu alte microorganisme.

   Are proprietate ureazică, adică poate metaboliza ureea, inducând formarea de calculi urinari.
   Se pare că opreşte mişcarea spermatozoizilor, putând fi implicat în etiologia sterilităţii.
   Are o proprietate proteazică specifică, putând degrada unele IgA, ceea ce ar fi un factor de virulenţă.

  

SIMPTOMATOLOGIE

   Mycoplasma pneumoniae este cauza majoră a unei pneumonii atipice primare şi nu face parte din flora normală a omului. Persistă câteva luni în tractul respirator după infecţie.
   Mycoplasma hominis se găseşte în tractul genital la 20% dintre femeile sănătoase, determinând infecţii oportuniste – în condiţiile de scădere a rezistenţei antiinfecţioase a organismului. Această bacterie a fost izolată alături de Ureaplasma urealyticum din sângele lăuzelor febrile.
   În cavitatea bucală se găsesc în mod normal 4 specii de mycoplasme: M. salivarium, în număr mare la cei cu paradontopatii, fară însă să se fi dovedit rolul ei în producerea acestora, M. faucium, M. orale şi M. bucale. În tractul genital sunt prezente în mod obişnuit M. fermentas şi M. genitalium. U
reaplasma urealyticum a fost evidenţiat în tractul genital la 60% dintre femeile sănătoase; determină la acestea infecţii urinare şi pare să fie implicat în etiologia bolii inflamatorii pelvine şi a sterilitătii feminine. La bărbat produce infecţii urinare şi mai rar uretrite şi prostatite.
   Ureaplasma urealyticum se pare că ar avea capacitatea de a opri migrarea spermatozoizilor determinand infertilitate. 

Metode de diagnostic de laborator

   Diagnosticul se bazează pe izolarea şi identificarea mycoplasmelor din produsul patologic şi evidenţierea în dinamică a titrului de anticorpi specifici în ser.
   În funcţie de localizarea infecţiei se recoltează: exudat faringian, spută, secreţie nazală, secreţie vaginală, secreţie uretrală, urină etc. Aceste produse patologice trebuie cultivate pe medii speciale pentru mycoplasme.
 
   Diagnosticul serologic care constă în determinarea anticorpilor specifici se efectuează numai pentru Mycoplasma pneumoniae.
 
   Deoarece în cazul Mycoplasmei pneumoniae, culturile necesită timp îndelungat, cel mai frecvent sunt folosite testele serologice pentru diagnostic. Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum cresc mai repede în culturi putând fi detectate în 2-5 zile.

 

ANALIZE

În clinica noastră Borrelia Centrum determinarea Mycoplasmei şi Ureaplasmei  se face prin următoarele teste:
  • I.F. Mycoplasma pneumoniae IgG
  • I.F. Mycoplasma pneumoniae IgM
  • I.F. Mycoplasma hominis+Ureaplasma urealyticum IgG
  • I.F. Mycoplasma hominis+Ureaplasma urealyticum IgM