CHLAMYDIA

Clamidioza este o infecţie bacteriană cu agentul infecţios Chlamydia, care se transmite prin contact sexual. Este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală din toată lumea. Chlamydia infectează uretra la bărbaţi şi canalul cervial şi organele reproductive superioare la femei. Chlamydia poate infecta, de asemenea, rectul şi suprafaţa oculară şi pleoapele.

O mamă infectată poate transmite infecţia copilului ei în timpul naşterii. Între 50 şi 70% dintre copiii născuţi de mame infectate sunt infectaţi la naştere. Aceştia dobăndesc infecţia la nivelul ochilor, rectului, vaginului şi peretelui posterior al gătului. Între 30 şi 40% dintre aceştia dezvoltă complicaţii, cum ar fi conjunctivită sau pneumonie. Infecţia cu Chlamydia creşte riscul de infecţie cu virusul imunodeficienţei umane (HIV), în cazul expunerii. Chlamydia este o bacterie Gram negativ de dimensiuni foarte mici, obligatoriu intracelulară datorită faptului că nu işi poate sintetiza ATP-ul, fiind cultivabilă doar în celulele vii eucariote (ouă embrionate sau culturi celulare).

Simptomatologia bolii.

Clasificări recente împart Chlamydiile în patru familii, dintre care cea mai importantă în patologia umană este familia Chlamydiaceae, care conţine doua genuri:

• genul Chlamydia – cel mai important reprezentant fiind C. trachomatis;

• genul Chlamydophila – C. pneumoniae, C. psittaci, C. pecorum, C. abortus, etc.

      Chlamydia trachomatis este întalnită aproape în exclusivitate la om. Sunt descrise 15 serovaruri implicate în diverse infecţii.  Infecţia cu Chlamydia trachomatis este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală de cauza bacteriană. Grupa de vărstă cea mai afectată este 15-25 ani, prevalenţa infecţiei fiind între 2 şi 25%. Perioada de incubaţie a bolii variază în general între 1 şi 3 săptămâni, ajungănd în unele cazuri la 6 săptămâni. O mare parte a infecţiilor evoluează asimptomatic: 75% din infecţiile la femei şi 50% din infecţiile la bărbaţi. În cazurile simptomatice la bărbat pot apărea uretrită şi proctită în fază acută; în lipsa tratamentului se poate instala cronicizarea cu epididimită, prostatită şi artrită reactivă. Simptomele clinice la femeie constau în uretrită, cervicită şi bartolinită care se pot complica cu: endometrită, salpingită, pelviperitonită, perihepatită precum şi artrită reactivă. Caracterul asimptomatic al multor infecţii cu Chlamydia trachomatis este responsabil de subdiagnosticarea acestora, cu importante consecinţe mai ales la femei datorită corelaţiei dovedite între infecţia netratată şi complicaţii, cum ar fi sarcina ectopică şi infertilitatea.

 Factorii de risc pentru infectarea cu Chlamydia includ:
-contact sexual neprotejat
-mai mult de un partener sexual
-începerea vieţii sexuale înaintea vărstei de 18 ani
-un sistem imun slăbit.

    Orice copil cu clamidioză necesită consultul unui medic specialist pentru a determina cauza acesteia.

    Pană la 90% dintre femeile şi barbaţii cu clamidioză nu prezintă nici un fel de simptome.

    Perioada de timp dintre infectare şi debutul simptomelor, numită perioadă de incubaţie, poate fi de la zile pănă la luni de zile. Simptomele debutează de obicei după 1-3 săptămâni de la contactul sexual infectant.

Simptomele la femei includ:
- disurie (usturimi sau dureri la urinat)
- urină tulbure
- pierderi vaginale anormale
- săngerări vaginale anormale între ciclurile menstruale
- prurit genital (măncărimi)
- dismenoree (săngerari menstruale neregulate)
- dureri abdominale joase
- febră şi oboseală
- inflamarea glandelor bartoliniene (glande aflate la deschiderea vaginului)
- conjunctivită.

Simptomele la barbaţi includ:
- disurie sau senzaţie neplacuta în timpul urinatului (adesea, este primul simptom)
- urină tulbure
- secreţii apoase sau văscoase de la nivelul penisului
- cruste pe capul penisului
- sensibilitatea anusului sau scrotului
- conjunctivită.

C. pneumoniae

Ciclul de viaţă şi metoda de infectare.

        Chlamydia pneumoniae este o bacterie mică gram negativ ce suferă transformări majore într-un ciclu de viaţă.Ea există sub forma de elementary body(EB) între gazde(celula gazdă).Forma EB nu e biologic activă dar este foarte rezistentă la stresul înconjurător şi poate supravieţui în afara gazdei un timp limitat.EB se transmite de la o persoană cu infecţie pulmonară prin stropi mici de salivă.Odată ajuns în plămăni,EB invadează celula, începe să se multiplice pănă distruge complet celula şi infectează altă celulă.

Boli

C. pneumoniae este o cauză a pneumoniilor din întreaga lume.Se face diagnosticul diferenţial cu Streptococcus pneumoniae. C. pneumoniae este o bacterie diferită de alte bacterii ce determină pneumonii, de aceea,pneumonia determinată de ea se defineste ca fiind o pneumonie atipică.

Pe lăngă pneumonii, C.pneumoniae poate fi cauza câtorva boli severe precum: meningoencefalita(infecţia şi inflamaţia creierului şi meningelui), artrite, miocardite (inflamaţia inimii) şi sindromul Guillan-Barre.

Studii multiple au evaluat că există posibilitatea ca, C.pneumoniae să fie implicate în cancerul pulmonar. Infecţia cu C.pneumoniae creşte riscul dezvoltării unui cancer pulmonar.

De asemenea, cercetările au arătat că, infecţiile cronice cu C.pneumonia sunt un factor de risc în dezvoltarea plăcii arterosclerotice.Infecţia creşte aderenţa macrofagelor la celulele endoteliale de pe aortă.

C. pneumoniae se găseşte în lichidul cerebrospinal la pacienţii cu scleroză multiplă.

Primele determinări serologice de infecţii cronice cu C.pneumoniae au fost asociate cu astmul bronşic în 1991.De asemenea, infecţiile cu C.pneumoniae pot determina boli cronice respiratorii.

Aceste constatări pot explica efectul pozitiv cu azitromicină în tratamentul astmului şi în special în cazurile de astm refractor. De reţinut este faptul că,infecţiile cronice cu C.pneumoniae creează rezistenţă la steroizi.

C. psittaci este o bacterie intracelulară letală ce poate declanşa endemia aviară şi psitacoza la om. C.psittaci se transmite prin inhalare,contact ori ingestie de păsări sau mamifere contaminate. Psitatoza debutează cu simptome de gripă.

C.psittaci, la păsări,poate fi inaparentă. Infectează celulele epiteliale mucozale din tractul respirator. Septicemia localizează bacteria în celulele epiteliale şi invadează majoritatea organelor, conjunctiva şi tractul gastro-intestinal. Poate trece şi în ouă.În final provoacă moartea. La om, C.psittaci este la fel de virulent. Prin cultură sau identificat 8 serotipuri de C.psittaci.

C.psittaci de tip A se găseşte la păsări şi sporadic la om. Cea de tip B apare la porumbei, izolat la curcani. Cea de tip C şi D apare la îngrijitorii de animale.

Ca tratament de elecţie sunt tetraciclinele şi macrolidele, administrate intravenos sau oral.

 

 

Istoric

Boala cauzată de C.psittaci a fost descoperită în1879 de un grup de cercetători elveţieni ce au făcut pneumonie după ce au venit în contact cu păsări tropicale.În iarna dintre 1929-1930 a fost o pandemie ce a străbătut SUA şi Europa.Rata mortalităţii a fost de 20% şi 80% la gravide. Boala a fost declanşată de venirea în contact cu papagali amazonieni importaţi din Argentina.

Diagnosticul de laborator

Determinarea în laborator se poate face WB şi Imunofluorescenţă

 

ANALIZE

 

În clinica noastră Borrelia Centrum determinarea Chlamydiei se face prin următoarele teste:

 

  • WB Mikrogen Chlamydia IgG
  • WB Mikrogen Chlamydia IgM
  • MIF Chlamydia calitativ/cantitativ IgG
  • MIF Chlamydia calitativ/cantitativ IgM