CYTOMEGALOVIRUS(CMV)

in Virusi

Virusul citomegalic uman (CMV), un beta-herpes virus, este cel mai mare virus implicat în infecţii la om. Infecţia cu CMV este extrem de răspândită. Virusul poate fi transmis prin secreţii orale sau respiratorii, lapte matern, transfuzii de sănge, contact sexual şi vertical (de la mama la fat)

 

cvm infectieSIMPTOMATOLOGIA BOLII

     Tabloul clinic este foarte variabil: de la infecţii asimptomatice (foarte frecvente la persoanele imunocompetente), la un sindrom asemănător mononucleozei infecţioase întălnit la adultul tânăr, până la boala CMV a nou-născutului, adesea fatală. La pacienţii care au primit transplant de organe solide infecţia CMV este asociată cu o morbiditate şi mortalitate semnificativă; la cei care au primit transplant de măduva osoasă pneumonia CMV constituie cea mai gravă complicaţie infecţioasă post-transplant. La pacienţii cu sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA), CMV constituie patogenul viral cel mai frecvent, iar retinita CMV poate induce cecitate, chiar în condiţiile aplicării terapiei antiretrovirale înalt active (HAART). Ca şi în cazul celorlalte virusuri herpetice, CMV induce o infecţie latentă după perioada de infecţie acută. Mecanismul exact care controlează procesul de latenţă nu este clar, însă virusul poate fi găzduit într-o stare non-replicativă în celulele polimorfonucleare (PMN), limfocitele T, celulele endoteliului vascular, celulele epiteliale renale precum şi în glandele salivare. Infecţia primară cu CMV se produce la pacienţii seronegativi, în timp ce infecţia secundară apare ca urmare a reactivării unei infecţii latente (în condiţii de imunosupresie indusă de boli sau iatrogen) sau reprezintă o reinfecţie dezvoltată la persoanele seropozitive. 

Infecţia primară CMV dezvoltată la pacienţii seronegativi care au primit transplant renal de la donatori seropozitivi prezintă un tablou clinic mai zgomotos în comparaţie cu infecţia secundară. La aceştia se indică ca metodă de diagnostic a infecţiei determinarea CMV-ADN în urină. Infecţiile CMV ale sistemului nervos central se produc cel mai adesea la pacienţii imunodeprimaţi. La această categorie de pacienţi manifestarea SNC indusă cel mai frecvent de CMV este poliradiculopatia. Alte manifestări care pot să apară la gazdele imunodeprimate sunt: encefalită, ventriculită, mielită, polineuropatia inflamatorie. Infecţii SNC cu CMV (meningoencefalită) au fost raportate uneori şi la pacienţi imunocompetenţi, în asociere cu sindromul mononucleozic. Manifestările SNC induse de infecţia CMV congenitală sunt deosebit de grave: microcefalie, tulburări motorii, corioretinită. 

Gravidele prezintă o susceptibilitate crescută faţă de infecţia citomegalică (de 6 ori mai mare, comparativ cu restul populaţiei adulte). Infecţia se transmite pe cale sexuală, prin transfuzii de sănge sau se poate produce prin reactivarea unei infecţii latente. Cel mai adesea pacientele sunt asimptomatice sau prezinta un tablou mononucleozic discret asociat cu o virurie CMV timp de 4-7 zile. În infecţia primară a gravidei (circa 10-60% sunt receptive la vărsta adultă), riscul infecţiei fetale este maxim (până la 50%). Transmiterea verticală a infecţiei în cursul primelor 4 luni de sarcina are consecinţele cele mai grave (hepatită, surditate, microcefalie). În cazurile de reactivare a unei infecţii latente (0.7-0.9% din gravide) riscul de infecţie fetală este foarte redus sau chiar absent (copiii respectivi râmăn neafectaţi sau fac infecţii subclinice).

 ANALIZE

Diagnosticul infecţiei neonatale este stabilit cel mai bine prin detectarea CMV-ADN în urină în prima săptămână de viaţă (sensibilitatea şi specificitatea testului se apropie de 100%).

Recomandări pentru determinarea CMV – ADN

  • CMV – ADN în sănge: monitorizarea pacienţilor imunodeprimaţi în vederea depistării precoce a cazurilor care prezinta risc crescut de a dezvolta boala CMV; monitorizarea răspunsului la tratamentul antiviral specific la pacienţii diagnosticaţi cu boala CMV;
  • CMV – ADN în urinţ: detectarea infecţiei congenitale în prima săptămână de viaţă; detectarea infecţiei CMV la pacienţii seronegativi care au primit un transplant renal de la donatori seropozitivi.
  • CMV – ADN în LCR: diagnosticul infecţiilor SNC asociate cu CMV (sensibilitate apropiata de 100% la pacienţii imunodeprimaţi; sensibilitatea este de 60% în cazul infecţiilor congenitale).
  • CMV –  ADN în lichid amniotic: diagnosticul infecţiei fetale cu CMV

În clinica noastrăBorrelia Centrum determinarea Citomegalovirus-ului se face prin:

  • WB T.O.R.C.H. IgG
  • WB T.O.R.C.H. IgM
  • WB. CMV IgG
  • WB. CMV IgM