Muscatura de Capusa

CAPUSELE

Sunt insecte parazite ce populeaza suprafata corpului (sunt ectoparaziti). Majoritatea se gasesc pe tegumentele mamiferelor (sau in blana lor), pe pielea pasarilor sau, mai rar, a reptilelor.

Capusele fac parte din aceeasi clasa de insecte cu scorpionii si paienjenii - arahnide, din subclasa acarieni. Sunt paraziti hematofagi (se hranesc cu sangele gazdelor) si populeaza o singura gazda timp de cateva cateva zile, daca nu sunt indepartate. Cele mai multe cazuri apar primavara si vara (pana tarziu, spre toamna). Muscaturile lor sunt indolore (de aceea prezenta lor nu este simtita de catre gazda).
O parte din capuse nu transmit boli si nici nu determina aparitia unor probleme grave de sanatate gazdei. Altele insa, reprezinta principalul vector al bolii Lyme sau al unui tip particular de menigoencefalita.

In general sunt de dimensiuni foarte mici, insa pot fi vizibile cu ochiul liber. Masculii sunt negri, femelele sunt negre cu abdomenul rosu. Singura cale de a infecta o noua gazda este contactul fizic (ele nu sar, nu zboara, dar se ataseaza de corpul victimei). Se gasesc de obicei in iarba inalta si de acolo trec direct pe tegumente..

Ciclul de dezvoltare al capuselor

In timpul ciclului de viata, capusa femela depune de la cateva sute pana la mii de oua pe sol. Larvele se dezvolta din oua si urca pe firul de iarba. De aici, se ataseaza pe animalele cu care vin in contact, pentru a se hrani cu sange. Apoi se detaseaza si cad in mediul in care urmeaza sa se dezvolte nimfele, care la randul lor au nevoie de sange pentru a ajunge la maturitate. Capusele adulte sunt cele mai rezistente stadii de dezvoltare. Spre deosebire de nimfe si larve, acestea pot supravietui in conditii reduse de umiditate si la temperaturi mai mari si sa urce in iarba si in tufisuri. Odata ajunse pe gazda, se orienteaza spre zonele cu pielea cea mai fina. De aceea, la caini, cele mai multe capuse sunt vazute pe bot, urechi si abdomen. Dupa ce se hraneste cu sange, capusa femela se detaseaza de gazda si depune oua. In acest mod, incepe un nou ciclu de dezvoltare, care dureaza de obicei 1-3 ani.

 

BOLI CE POT FI DECLANSATE DE CAPUSE

Capusele sunt cel mai adesea vectorii pentru;

- Boala Lyme (Borelioza) - capusele din familia Ixodes, capusa de caprioara inclusiv capusele tari- vectorii pentru speciile de bacterii ale boreliozei (spirochete sau bacterii in forma de spirala);

- Babesioza - capusele din familia Ixodes - vectorii pentru Babesia, un protozoar;

- Erlichioza - capusele numite amblyomma americanum (steaua singuratica) - vectori pentru ehrichia chaffeensis si speciile de bacterii ehrlichia ewingii;

- Tifosul exantematic Rocky Mountain - capusele dermatocentor andersoni (capuse dure) si dermacentor variabilis (capuse de caine) sunt vectorii principali si ocazional capusele rhipicephalus sanguineus - vectorii pentru bacteria denumita rickettsia;

- Febra recurenta declansata de capuse - capusele ornithodoros moubata sau capusele africane (capuse moi) - vectori pentru bacteria borrelia;

- Turalemia - capusele vermacentor variabilis, amblyomma americanum sau steaua singuratica - vectori pentru bacteria francisella tularensis;

- Anaplasmoza (anaplasmoza granulocitara umana) - capusele din familia Ixodes - vectori pentru bacteriile anaplasma phagocytophilum;

- Febra de colorado declansata de capuse - capusele sunt dermacentor andersoni - vectori pentru coltivirus, un virus ARN;

- Encefalita powassan - capusele din specia Ixodes si dermacentor andersoni (ambele sunt capuse tari) - vectori pentru virusul encefalitei powassan un arbovirus ARN;

- Febra Q - capusele rhipicephalus sanguineus, dermacentor andersoni si amblyomma americanum (toate trei sunt capuse tari) - vectori pentru bacteria coxiella burnetii;

Masuri utile de preventie a muscaturilor de capusa:

  •   Aplicarea unui spray special impotriva insectelor. Astfel de sprayuri se gasesc in farmacii dar trebuie folosite conform instructiunilor de pe ambalaj sau sfaturilor medicului. Exista sprayuri care trebuie aplicate mai degraba pe o piesa de imbracaminte si nu direct pe piele.
  •  Sprayurile trebuie utilizate cu grija in cazul copiilor (iar concentratiile substantelor active trebuie sa fie relativ scazute). Nu se recomanda pulverizarea lor pe mainile copiilor (adesea copiii introduc mana in gura si de aceea exista riscul de a se intoxica cu anumite substante).
  •  Dupa ce pacientii au intrat intr-o incapere se recomanda spalarea temeinica a zonei pulverizate cu multa apa si sapun.
  •  Acoperirea unei suprafete cat mai mari de tegument (pantaloni lungi, sosete lungi, tricouri cu maneca lunga) daca pacientul se afla intr-o zona impadurita, in iarba inalta (locuri de predilectie pentru capuse). In astfel de zone se recomanda ca hainele sa fie cat mai deschise la culoare (capusile sunt mai usor de reperat pe haine deschise prin contrastul de culoare).
  •  Purtarea manusilor de menaj sau a altor manusi speciale in cazul in care pacientul manipuleaza animale sau pasari ce pot fi infectate.
  •  Curatarea permanenta a habitatului: taierea ierbii, pulverizarea de insecticide, greblarea frunzelor uscate, indepartarea eventualelor plante care pot atrage capusele. Se recomanda utilizarea unor insecticide netoxice, care sa nu dauneze mediului si care sa nu fie periculoase pentru sanatatea celor din jur.
  •  Evitarea zonelor cu cazuri cunoscute si raportate de muscaturi de capuse sau de boli transmise de acestea.

 

 

Pentru îndepărtarea unei căpuşe, trebuie să folosiţi o pensetă cu vârf îngust sau instrumente speciale pentru îndepărtat căpuşe. Aceste ustensile vă permit să îndepărtaţi căpuşa fără să-i apăsaţi corpul. Acest lucru este foarte important, pentru că nu vreţi să striviţi căpuşa şi să forţaţi astfel trecerea unor bacterii periculoase din căpuşă în sângele animalului.

  • Apucaţi căpuşa cu penseta de cap sau de aparatul bucal exact acolo unde intră în pielea animalului. Nu apucaţi căpuşa de corp.
  • Fără să efectuaţi o mişcare de smulgere, trageţi uşor şi continuu, direct în afară. Nu răsuciţi căpuşa în timp ce trageţi.
  • Metode precum aplicarea de corpuri uleioase, chibrituri aprinse sau alcool NU vor face căpuşa „să dea înapoi”. Dimpotrivă, aceşti factori iritanţi vor face căpuşa să se hrănească mai tare şi să depună în rană mai multă salivă purtătoare de boli.
  • După ce aţi îndepărtat căpuşa de pe piele, puneţi-o într-un borcan cu alcool ca să o omorâţi. Căpuşele NU sunt omorâte dacă le aruncaţi la toaletă şi trageţi apa.
  • Curăţaţi rana cu un dezinfectant. Dacă vreţi, puteţi aplica o cantitate mică de unguent triplu antibiotic.
  • Spălaţi bine mâinile.

Nu folosiţi degetele pentru desprinderea sau omorârea căpuşei! Nu aveţi nici un motiv să vă doriţi să fiţi în contact cu o căpuşă care poate fi purtătoare de boli. Sub nici o formă nu zdrobiţi căpuşa cu degetele. Conţinutul căpuşei vă poate transmite boli periculoase.

Odată cu îndepărtarea căpuşei de pe zona afectată, nu e ceva neobişnuit să apară o umflătură şi o înroşire a pielii. Iritaţia se poate calma cu puţin spray cu hidrocortizon, dar vindecarea completă durează o săptămână sau chiar mai mult. În unele cazuri, muşcătura căpuşei poate lăsa o cicatrice permanentă, ceea ce va face să nu mai crească păr în acea zonă. Înroşirea pielii se datorează salivei iritante şi distructive a căpuşei. NU se datorează faptului că s-a desprins capul căpuşei.

Nu vă faceţi griji că ar fi putut rămâne capul în piele, acest lucru se întâmplă foarte rar.  (preluat de pe PetEducation.Com)